OK
X
ștab
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Stab)
1.
(fam.)
persoană
de
vază
pe
plan
social;
șef,
conducător.
stabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. stabilis, it. stabile)
1.
trainic,
bine
așezat,
solid.
2.
(despre
substanțe)
care
nu
se
descompune
de
la
sine.
3.
statornic.
4.
durabil,
permanent.
5.
(despre
populații)
care
locuiește
permanent
în
același
loc.
stabili
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. stabilire)
1.
tr.
a
hotărî,
a
decide,
a
preciza.
2.
a
înfăptui,
a
realiza.
3.
tr.,
refl.
a
(se)
așeza
într-un
loc.
stabiliment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. stabilimentó)
1.
așezământ,
instituție
comercială,
industrială,
de
sănătate;
localul
însuși.
stabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. stabilité, lat. stabilitas)
1.
însușirea
de
a
fi
stabil;
echilibru,
statornicie;
fixitate.
2.
proprietate
a
unui
corp
de
a-și
menține
starea
sau
de
a
reveni
la
starea
inițială
când
este
deplasat
din
această
stare.
stabilivolt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. stabilivolt)
1.
tub
electronic
cu
descărcare
în
gaze,
ca
stabilizator
de
tensiune.
stabiliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. stabiliser)
1.
refl.
a
se
consolida,
a
se
întări.
2.
tr.
a
fixa,
a
asigura
puterea
de
cumpărare
a
monedei
naționale.
3.
a
asigura
în
timp
proprietăți
constante
unui
produs
chimic.
acorda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accorder, lat. accordare)
1.
a
da;
a
concede;
a
atribui.
2.
a
stabili
un
acord
(4)
între
cuvintele
unei
propoziții.
3.
a
da
coardelor,
sunetului
unui
instrument
muzical
un
anumit
ton.
4.
a
sintoniza.
acostabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accostable)
1.
care
este
ușor
de
acostat;
abordabil.
2.
(despre
o
persoană)
care
este
ușor
de
abordat;
abordabil.
3.
(antonim)
inacostabil.
acuplaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. accouplage)
1.
acțiunea
de
cuplare,
de
a
face
două
mecanisme,
două
motoare
să
lucreze
împreună;
acuplare,
cuplaj.
2.
organ
de
mașină
servind
la
stabilirea
unei
legături
elastice
sau
la
înmagazinarea
unei
energii
mecanice.
adhocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)
1.
(în
sociologia
și
viitorologia
politică
contemporană)
instabilitatea
cronică
pe
care
o
cunosc
diferitele
forme
de
organizare
(economică
și
socială)
ca
urmare
a
impactului
societății
capitaliste
dezvoltate
cu
revoluția
științifico-tehnică.
adopție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adoption, lat. adoptio)
1.
faptul
de
a
adopta;
act
prin
care
se
adoptă
un
copil;
adoptare,
înfiere.
2.
act
juridic
care
stabilește
relații
legitime
de
rudenie
directă
între
persoane
care
nu
sunt
legate
prin
sânge.
3.
(prin
ext.)
alegerea
a
ceva
(de
către
cineva).
4.
(var.)
adopțiune.
afilia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. affilier, lat. affiliare)
1.
refl.
a
se
alătura
unei
organizații,
instituții
etc.
de
același
fel,
subordonându-i-se.
2.
tr.
a
stabili
anumite
raporturi
de
subordonare.