Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stalle)
1. scaun, loc separat şi numerotat într-o sală de teatru (la parter); (p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune.
Parte de vorbire: s.n. (reg.)
Origine: (ger. Stall, srb. štala)
1. clădire sau încăpere pentru adăpostirea vitelor și a cailor; grajd.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. augustal)
1. preot, ofiţer ataşat persoanei împăratului roman (August).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. macrocristal)
1. cristal de mari dimensiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. microcristal)
2. cristal de dimensiuni mici sau mineral format din cristale microscopice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monocristal)
1. cristal mic, cu atomi şi molecule dispuse într-o reţea cristalină neîntreruptă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piédestal, it. piedestallo)
1. suport, picior de susținere pentru o statuie, o coloană etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. semi-cristal)
1. cristal de calitate inferioară; sticlă compusă din silice, oxid de plumb, barită, var şi sodă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)
1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (după fr. absorbeur)
1. adj. absorbant.
2. s.n. organ al unei instalaţii frigorifice în care se produce absorbţia agentului frigorigen.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)
1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodateur)
1. (muşchi) la acomodarea cristalinului.