Rezultate secundare (şui):
Parte de vorbire: vb. tr. (înv., reg.)
Origine: (în- + posesie)
1. a da în posesie, a arenda o moșie.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (slavon. оглашати)
1. a învăța pe cineva dogmele unei religii; a catehiza.
2. (var.) (înv., reg.) a oglăși.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (protecsie + -ui)
1. a ajuta pe cineva facilitându-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral; a proteja, a ocroti.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (slavon. согласовати)
1. a face să corespundă; a face să rimeze.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. sui-, cf. lat. sus, suis „porc, scroafă”)
1. „porc”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. sui generis)
1. inv. unic în felul său; original, special.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algorithme)
1. sistem de reguli, simboluri şi operatori pentru efectuarea oricărui tip de calcule logice sau matematice.
2. suită de raţionamente sau operaţii având ca scop rezolvarea unor probleme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animation, lat. animatio)
1. mişcare continuă şi zgomotoasă (de fiinţe, de vehicule); însufleţire, agitaţie.
2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthode)
1. (bot.) inflorescență alcătuită din flori sesile înghesuite unele în altele; calatidiu, capitul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)
1. adj. urcător, suitor; ascensiv.
2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.
3. (fig.) în dezvoltare progresivă.
4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.
5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.
6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.
7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascensionnel)
1. care tinde să urce; suitor, urcător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.