OK
X
țânțăroaică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (țânțar + -oaică)
1.
(entom.)
femela
țânțarului,
care
se
hrănește
cu
sângele
pe
care
îl
suge
înțepând
oamenii
și
animalele.
analcid
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (nume comercial)
1.
insecticid
puternic,
pentru
distrugerea
păduchilor,
a
ploșnițelor,
a
țânțarilor
etc.;
hexaclorciclohexan.
anautogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anautogène)
1.
(despre
țânțari)
care
nu
poate
depune
ouăle
decât
după
un
prânz
sangvin.
anofel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anophèle, gr. anopheles)
1.
țânțar
~
=
țânțar
a
cărui
femelă
transmite
microbul
malariei.
anofelism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anophélisme)
1.
prezența
de
țânțari
anofeli
într-o
anumită
zonă.
anofelogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anophélogène)
1.
(despre
terenuri,
bălți)
care
constituie
un
focar
de
dezvoltare
a
țânțarilor
anofeli.
denga
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dengue)
1.
gripă
epidemică
tropicală
provocată
de
un
virus
transmis
prin
intermediul
unui
țânțar.