Rezultate principale (ţăran):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taranche)
1. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăţilor asediate, dintr-un trunchi de copac lung şi gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal.
Rezultate secundare (ţăran):
Parte de vorbire: adv.
Origine: (țăran + -ește)
1. în felul țăranilor; cum obișnuiesc țăranii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (țăran + -ime)
1. populația rurală, care se ocupă în general cu cultivarea pământului și creșterea animalelor.
2. totalitatea țăranilor; mulțime de țărani; (rar) opincărime, (înv.) țărănie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ţărăn/ime/ + -ism)
1. curent politic și ideologic, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducător al țărănimii, considerată ca o clasă socială unitară, într-un stat preponderent agrar.
2. curent apărut în gândirea economică după primul război mondial, care își propunea să studieze legile de dezvoltare în economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generală a economiei politice.
3. tendință a unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața satului.
4. vorbă, faptă, comportare grosolană.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (ţăran + -ist)
2. făcut pentru țărani, în interesul țărănimii.
3. II. adept al țărănismului.
4. membru al partidului țărănist.
Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (țăran + -iță)
1. femeie care locuiește în mediul rural; țărancă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (țăran + -oi)
1. (fam.) augmentativ al lui țăran; țăran (corpolent, solid).
2. (depr.) persoană lipsită de educație, de maniere; om bădăran, mitocan, mojic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. kolhoznik)
1. I. care ține de colhoz, privitor la colhoz; (înv.) colhozian.
2. II. membru al unui colhoz; țăran care a intrat în colhoz; (înv.) colhozian.
Parte de vorbire: s.m.f. (italienism învechit)
Origine: (it. contadino)
1. cel care locuiește la țară sau se dedică muncii pământului; țăran (italian).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocratie, gr. demokratia)
1. formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor.
2. ~ sclavagistă = tip de democraţie în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea şi egalitatea generală a cetăţenilor în faţa legilor; ~ populară = formă de democraţie apărută într-o serie de ţări din Europa şi Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparţine clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toţi membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului şi de viaţa internă de partid; ~ economică = democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi (inclusiv manageri), liber şi expres aleşi ai poporului, la conducerea şi realizarea procesului de producţie, repartiţie şi schimb la toate nivelurile economiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. digger)
1. adept al curentului de extremă stângă din timpul revoluţiei burgheze din Anglia (sec. XVII), reprezentând interesele ţărănimii sărace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. feudalismo, fr. féodalisme)
1. orânduire social-economică între sclavagism şi capitalism, în care baza relaţiilor de producţie o constituie proprietatea feudalului asupra pământului şi dependenţa personală a ţăranilor iobagi faţă de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. furlana)
1. vechi dans popular friulan, asemănător cu tarantela; melodia corespunzătoare.