țarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tsarine)

1. soția țarului.
2. titlu dat împărăteselor Rusiei.

nectarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nectarine)

1. varietate de piersici cu pielița fără puf.

arătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aratura, ara + suf. -ătură)

1. acțiunea de a ara; arat.
2. pământ arat; ogor, țarină.

ogor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din bg., sb. ugar)

1. bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină.
2. câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan.
3. teren agricol, proprietate agricolă.
4. teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă.
5. ~ negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface.
6. arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare.

glie (2)

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (necunoscută)

1. bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină, ogor.
2. (fig.) pământ strămoșesc, țară, patrie.
3. brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde o dată cu hârlețul).