Dictionar

deșuchetură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deșucheat + -ură)

1. faptă deșucheată; imoralitate.
2. faptă de om țicnit; țicneală.
3. (depr.) tânăr imoral.
 

zăticnire

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (zăticni)

1. acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei; zăticneală, stânjenire.