Rezultate secundare (ţigan):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sp. flamenco)
1. gen al muzicii populare spaniole, la ţiganii din Andaluzia, care combină cântecul şi dansul pe un acompaniament de chitară şi castaniete.
2. (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. gipsy, ţigan + -logie)
1. disciplină care studiază istoria civilizaţiei şi culturii tradiţionale a ţiganilor în lume.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (sp. gitano, fr. gitan)
1. I. relativ la țigani; de ţigan.
2. II. nume dat țiganilor din Spania.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. intimé)
1. persoană care, câștigând procesul în primă instanță, este chemată în fața curții de apel de către partea adversă; cel citat într-un proces în calitate de pârât.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. romani)
1. (lingvistică) limbă derivată din sanscrită și care îi unește pe romi în ciuda numeroaselor variații; limba țiganilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ombridés)
1. familie de peşti teleosteeni, înrudiţi cu păstrăvul: pietrarul, ţigănuşul etc., cu corpul fusiform, în locurile pietroase din râuri sau ape mlăştinoase.