Rezultate secundare (ţinti):
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. arrêter)
1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. catoblépas)
1. animal fabulos foarte greu a cărui privire omora pe cei asupra cărora era ațintită.
2. antilopă de la izvoarele Nilului care privește veșnic în jos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pointer)
1. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta.
2. tr. a ţinti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT atramentarius
6. HU tintafekete
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. aținti)
1. acțiunea de a aținti; ațintit, (reg.) ațintare, ațintat.
2. îndreptare a bătăii unei arme spre ceva.
3. fixare a privirii spre ceva.
4. (fig.; rar) tindere spre un scop.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. tendre, lat. tendere)
1. a-și îndrepta activitatea spre atingerea unui obiectiv, a avea o anumită tendință, un anumit scop, a ținti către ceva; a aspira, a năzui.
2. a întinde un fir, o frânghie, o suprafață, o piele etc.
3. a trage de unul sau de ambele capete ale unui obiect, desfășurându-l în lungime sau încordându-l.
4. a desface obiecte strânse, îndoite, împăturite; a extinde.
5. a ocupa o suprafață mare; a se extinde, a se răspândi.
6. a ~ + prepoziție + substantiv cantitativ = a lua valori din ce în ce mai apropiate de o cantitate dată (ex. tinde la infinit).