Dictionar

Rezultate secundare (ţuică):

Puțuică

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (puță + -uică)

1. puță mică de copil; puțișoară, puțică.


țuicăreală

Parte de vorbire: s.f. (fam.)
Origine: (țuicări + -eală)

1. faptul de a bea, de a se cinsti cu țuică; chef cu țuică; (fam.) țuicuială.


țuicări

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (țuică + -ări)

1. (fam.) a bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui, a se țuiculi.

2. (reg.) a se îmbăta.


țuicărie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (țuică + -ărie)

1. locul improvizat unde se bea țuică.

2. locul (sau instalația) unde se fabrică țuică; alambic, cazan.

3. (Munt.) cantitate mare de țuică.


țuicărie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (țuică + -ărie)

1. local improvizat unde se bea țuică.

2. (reg.) cantitate mare de țuică.

3. (reg.) fabricare de țuică.


Damigeană

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. damigiana)

1. vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, învelit într-o împletitură de nuiele, pentru păstrat vin, ţuică etc.


Hermelină

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (germ. Hermelin)

1. (zool.) mic mamifer carnivor din nordul Europei și din Asia (din familia mustelidelor), care seamănă cu nevăstuica și a cărui blană cafenie-deschisă devine albă iarna (cu excepția vârfului cozii care rămâne negru); hermină.


Hermină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hermine)

1. mic mamifer carnivor asemănător cu nevăstuica, cu blana cafenie-deschisă vara și albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom.

2. blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal.

3. (herald.) blană la steme, reprezentată convențional prin fond argintiu presărat cu pete de nisip.


Mustelide

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mustélidés)

1. familie de mamifere carnivore mici, cu corp alungit, suplu: nevăstuica, hermina etc.


Zoril

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zorille, sp. zorilla)

1. animal carnivor din Africa, asemănător cu nevăstuica, cu blana neagră şi albă, foarte căutată.


țuicări

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (țuică + -ări)

1. (fam.) a bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui, a se țuiculi.

2. (reg.) a se îmbăta.