hoață
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (hoț)
Etimologie: (hoț)
1. femeie care fură, își însușește proprietatea altora sau a făcut-o deja.
2. (fam.) ștrengăriță, șireată.
3. (reg.) insectă cu miros urât, care trăiește în locuințele oamenilor.