Dictionar

tapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. taper)

1. tr. (fam.) a împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleșug, prin insistențe), fără intenția de a-i restitui.
2. intr. a bate la mașina de scris, a lovi clapele de la pian etc.
3. tr., refl. a(-și) aranja într-un anumit fel părul.
 

tapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tape)

1. (mar.; tehn.) capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun.
2. tăietură la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere.
3. scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, pentru a le putea îmbina.
 

tapaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tapage)

1. zgomot mare; gălăgie, scandal, larmă.
2. protest zgomotos.
 

tapajos, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (I. fr. tapageuse, II. fr. tapageusement)

1. I. care face tapaj, un zgomot puternic, dezordonat; zgomotos; țipător.
2. II. într-un mod zgomotos, cu mult zgomot.
 

tapesiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tapesium
2. FR tapesium
3. EN tapesium
4. DE Tapesium
5. RU тaпезиум
6. HU tapezium, aszkosztartókat magába foglaló sűrű, felületi mycélium
 

tapet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tappeto, germ. Tapete)

1. hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala.
2. a pune (sau a aduce) pe ~ = a pune în discuție.
3. (anat.) strat pigmentar al retinei.
 

abține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)

1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere.
 

acapara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accaparer, it. accaparrare)

1. a pune stăpânire pe ceva sau pe cineva.
 

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
 

albuminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminate)

1. combinație a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
 

ambiționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ambitionner)

1. tr. a trezi ambiția, dorința de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiție; a se încăpățâna.
 

ambițios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. ambitieux, lat. ambitiosus)

1. (om) stăpânit de ambiție.
2. (om) încăpățânat.