OK
X
țuicări
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (țuică + -ări)
1.
(fam.)
a
bea
țuică,
a
se
cinsti
cu
țuică;
a
se
țuicui,
a
se
țuiculi.
2.
(reg.)
a
se
îmbăta.
țuicăreală
Parte de vorbire:
s.f. (fam.)
Etimologie: (țuicări + -eală)
1.
faptul
de
a
bea,
de
a
se
cinsti
cu
țuică;
chef
cu
țuică;
(fam.)
țuicuială.