OK
X
-LAB
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. -labos, lambanein „a lua”)
1.
„care
ia”.
ab intestat
Parte de vorbire:
loc. adj.
Etimologie: (lat. ab intestat)
1.
(jur.)
(despre
o
succesiune)
care
se
află
în
absența
unui
testament,
situație
în
care
legea
reglementează
transmiterea
bunurilor.
ab irato
Parte de vorbire:
loc. adv.
Etimologie: (împrumut din latină)
1.
într-o
stare
de
furie;
sub
imperiul
mâniei.
ab origine
Parte de vorbire:
loc. adv.
Etimologie: (lat. ab origine)
1.
de
la
origine.
ab ovo
Parte de vorbire:
loc. adv.
Etimologie: (lat. ab ovo, de la ou)
1.
de
la
începutul
începuturilor.
AB-, ABS-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1.
îndepărtare,
separare,
lipsă.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abajur
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abat-jour)
1.
dispozitiv
pentru
a
rabata
lumina
unei
lămpi.
2.
acoperitoare
de
metal,
de
hârtie
etc.
care
se
pune
la
o
lampă
pentru
a
reflecta
lumina
într-o
anumită
direcție.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.