Dictionar

Rezultate principale (Abac):

Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Rezultate secundare (Abac):

Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abacterian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.

2. (antonim) bacterian.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Antitabac

Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (fr. anti-tabac, antitabac)

1. care luptă împotriva consumului de tutun, împotriva fumatului; antitabagic.

2. care distruge mirosul de tutun.


Tabac

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)

1. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas.

2. adj. inv. de culoarea tutunului.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Antilopă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilope)

1. mamifer rumegător din ţările calde, cu picioarele lungi şi subţiri şi corpul suplu.

2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitaţie a acestei piei.


Antitabagic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (anti- + tabagic)

1. adj. care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; antifumat, antitabac.

2. s.n. remediu împotriva fumatului.


Baretă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrette)

1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof.

2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.

3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii.

4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.


Bizon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. bison)

1. mamifer erbivor sălbatic, mare şi puternic, asemănător cu zimbrul.

2. pielea tăbăcită de bizon (1).


Blanc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blank)

1. piele tăbăcită, suplă şi elastică, (colorată) pentru curelărie, harnaşamente şi articole tehnice.

2. fâşie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.