Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abilita)
1. acțiunea de a abilita și rezultatul ei; (înv.) abilitațiune.
2. acordare a unui grad, a unui drept; (prin ext.) recunoaștere a calificării unei persoane.
3. (jur.) capacitatea juridică de a exercita anumite puteri, de a îndeplini anumite acte; împuternicire pentru o acțiune juridică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (abilita)
1. căruia i s-a conferit un grad, o împuternicire oficială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réhabiliter)
1. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit.
2. tr. (jur.) a face o reabilitare.
3. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice.
4. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)
1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstractivité)
1. aptitudinea de a abstrage; caracterul persoanelor cu această abilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)
1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (accesibil + -iza)
2. a face (mai) accesibil tuturor, inclusiv persoanelor cu dizabilități.