Dictionar

Rezultate principale (Abilitate):

Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl., peiorativ) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.


Rezultate secundare (Abilitate):

Acceptabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acceptabilité)

1. însuşire a unui enunţ de a fi acceptabil.


Adaptabilitate

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT adaptabilitas

2. FR adaptabilité; malléabilité

3. EN adaptiveness; adaptability

4. DE Adaptabilität; Anpassungsfähigkeit; Anpassungsvermögen

5. RU приспособляемость

6. HU alkalmazkodási képesség


Adaptabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adaptabilité)

1. capacitate de adaptare.


Adresabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.


Afabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însuşirea de a fi afabil.


Alterabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil.


Abroga

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.

2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.

3. a declara lipsit de valabilitate.


Adhocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.


Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Amenitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aménité, lat. amoenitas)

1. atitudine binevoitoare; amabilitate, politeţe.


Anancastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.

2. psihopatie = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.

3. (var.) anancast.


Ancora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).

2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.

3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.