abnega

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.

abnegare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abnega)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegație.
2. (rar) nerecunoașterea necesității unui lucru, unui fenomen, unei afirmații et cetera; tăgăduire.
3. renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva; lepădare de cineva sau ceva.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

apostolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostolat, lat. apostolatus)

1. propagare a unor idei, a unei învățături; îndeplinire cu abnegație a unei misiuni.

cavaler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.
4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoțește o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie.

devotament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. dévouement)

1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegație.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.

eroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïne, lat. heroine)

1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegație în muncă etc.
2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări.

abnegare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abnega)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegație.
2. (rar) nerecunoașterea necesității unui lucru, unui fenomen, unei afirmații et cetera; tăgăduire.
3. renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva; lepădare de cineva sau ceva.