Dictionar

Autoabrogare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + abrogare)

1. abrogare de la sine a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.


Abrogaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrogation, lat. abrogatio)

1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.


Autoabrogare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + abrogare)

1. abrogare de la sine a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.


Legisla

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (legislaţie)

1. a elabora și a adopta legi (inclusiv modificarea sau abrogarea legilor existente); a legifera.