Dictionar

Rezultate principale (Abrutiza):

Abrutiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.


Rezultate secundare (Abrutiza):

Abrutizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.

2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.

3. (antonim) civilizator.


Abrutizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abrutiza)

1. acțiunea de a (se) abrutiza; pierderea însușirilor morale, specific umane; transformare în brută; animalizare, dezumanizare, îndobitocire.


Abrutizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (abrutiza)

1. care a devenit insensibil, brutal.

2. care și-a pierdut însușirile specific umane (printr-o reducere semnificativă a activității intelectuale, a calităților morale); dezumanizat, îndobitocit.


Animaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. animaliser)

1. tr., refl. a coborî în starea de animal; a (se) abrutiza.


Dezumaniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déshumaniser)

1. tr., refl. a face (pe cineva) să-şi piardă, a-şi pierde caracterele sau sentimentele umane; a (se) abrutiza.

2. tr. a prezenta schematic un personaj literar.


Animalizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (animaliza)

1. care și-a pierdut însușirile morale, specific umane; abrutizat, dezumanizat.


Abrutizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abrutiza)

1. acțiunea de a (se) abrutiza; pierderea însușirilor morale, specific umane; transformare în brută; animalizare, dezumanizare, îndobitocire.