abunda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abonder, lat. abundare)

1. a fi, a se găsi, a avea din belșug.

abundent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. abondant, lat. abundant)

1. care abundă; în cantitate mare; profuz.
2. (var.) abundant.
3. (antonim) rar.

aventuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acțiuni îndrăznețe și riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.

crustos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. crostoso)

1. cu multă coajă, cu crustă; care abundă în cruste.
2. care are o crustă; care formează o crustă; care are aspectul unei cruste.
3. (botanică) califică talul anumitor licheni foarte aderenți la substrat (roci, scoarță de copac), astfel încât să apară ca o crustă.

melifluu, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. melliflu)

1. care are dulceața mierii.
2. care abundă în miere, care face miere.
3. (despre stil) curgător și armonios.
4. (depr.) care este fad, dulceag.

metaforic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métaphorique, germ. metaphorisch)

1. care se referă la metaforă.
2. care se bazează pe sau rezultă din folosirea metaforei; care abundă în metafore; (prin ext.) figurat.
3. care se fondează pe o relație de analogie sau similitudine.
4. (antonime) literal, real.

mică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mica)

1. mineral din silicat de aluminiu și potasiu cristalizat, clivabil, care abundă în rocile eruptive și metamorfice.