Dictionar

Rezultate principale (Acompania):

Acompania

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accompagner)

1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale.

2. a însoţi pe cineva.


Rezultate secundare (Acompania):

Acompaniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)

1. parte accesorie destinată a susţine melodia principală a unui cântec sau instrument.


Acompaniator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.


A cappella

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a cappella)

1. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental.


Acompaniator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.


Aed

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.

2. (prin ext.) scriitor talentat.


Arie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aria)

1. compoziţie vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.

2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.


Armoniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. harmoniser)

1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi.

2. tr. a compune acompaniamentul unei melodii.


Aulodie

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. aulodia)

1. cânt vocal acompaniat de aulos.