Rezultate principale (Acompania):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accompagner)
1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale.
Rezultate secundare (Acompania):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)
1. parte accesorie destinată a susţine melodia principală a unui cântec sau instrument.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)
1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a cappella)
1. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)
1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)
1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aria)
1. compoziţie vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. harmoniser)
1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi.
2. tr. a compune acompaniamentul unei melodii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. aulodia)
1. cânt vocal acompaniat de aulos.