Dictionar

acrocefal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. acrocéphale)

1. (cel) care prezintă acrocefalie; oxicefal.
 

acrocefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocéphalie)

1. malformație congenitală constând în țuguierea craniului; oxicefalie.
 

acrocefal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. acrocéphale)

1. (cel) care prezintă acrocefalie; oxicefal.
 

macrocefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. macrocéphale)

1. (individ) care prezintă macrocefalie.
 

megalocefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mégalocéphale)

1. (med.) care prezintă megalocefalie; care are craniul hipertrofiat; megacefal, macrocefal.
 

oxicefal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. oxycéphale)

1. (organism) al cărui cap este țuguiat; (cel) care prezintă oxicefalie; acrocefal.
 

oxicefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oxycéphalie)

1. (med.) deformație congenitală a craniului, constând în țuguierea lui; acrocefalie.
 

acrocranie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. grec. akros „vârf” + grec. kranion „craniu, cutie craniană”)

1. (med.) malformație congenitală a cutiei craniene, constând în alungirea acesteia; craniu cu boltă foarte înaltă; acrocefalie.