Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. akouein „a auzi”)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. acquafortista, fr. acquafortiste)
1. gravor în acvaforte; artist care gravează cu apă tare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquarelle, it. acquarella)
1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquarelliste)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (din acuarelă)
1. (despre culori) care este diluat în apă, pastelizat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acouphène)
1. senzaţie auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)
1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrasion, lat. abrasio)
1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.