Parte de vorbire: vb.
Origine: (adecvat)
1. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adéquation, lat. adaequatio)
1. faptul, însuşirea de a fi adecvat; echivalenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquationnel)
1. care poate deveni adecvat; care se poate adapta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (adecvat)
1. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adéquation, lat. adaequatio)
1. faptul, însuşirea de a fi adecvat; echivalenţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. algol; engl. algol, cf. ALG(orithmic) O(riented) L(anguage))
1. (informatică) limbaj de programare adecvat scrierii algoritmilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antithrombine)
1. (med.) substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina.
2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. applicable)
1. care poate fi aplicat; care se poate pune în practică.
2. care se aplică de drept unui anumit caz particular; potrivit, adecvat.
3. (antonime) inaplicabil, neaplicabil.