adevărat; real; veritabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT verus
2. FR vrai
3. EN true; real; genuine
4. DE echt; wahr; wahrhaft; wirklich
5. RU истинный; нaстоящий
6. HU valós; igazi; valódi

neadevărat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + adevărat)

1. care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.

antidemocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + democraţie)

1. regim politic care pretinde a fi o democrație, dar nu este cu adevărat una; democrație de fațadă, falsă democrație, pseudodemocrație.

apreciator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.
2. capabil să aprecieze ceva la adevărata sa valoare.
3. II. cel care apreciază.
4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.
5. (var.) (înv.) aprețiator.

aristotelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristotélisme)

1. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri.

aserțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assertion, lat. assertio

1. (log.) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmație.