Rezultate principale (Adora):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adorer, lat. adorare)
1. a iubi foarte mult, fără limite.
Rezultate secundare (Adora):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adorable, lat. adorabilis)
1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoral; cf. lat. ad „lângă” + os, oris „gură”)
1. (zool.) care se află lângă gură.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Adorant)
1. om care se roagă unei divinităţi, în arta cultă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoration, lat. adoratio)
1. iubire, admiraţie nemărginită.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adorateur, lat. adorator)
1. cel care adoră pe cineva sau ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1. opus, îndepărtat faţă de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adorable, lat. adorabilis)
1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adorateur, lat. adorator)
1. cel care adoră pe cineva sau ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)
1. iubit(ă).
2. (fam.) adorator, îndrăgostit.
3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angélolâtrie)
1. erezie care constă în adorarea îngerilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropolâtrie)
1. adoraţie a omului deificat.
2. cult al lui Dumnezeu conceput în formă omenească.