Dictionar

Rezultate principale (Adora):

Adora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adorer, lat. adorare)

1. a iubi foarte mult, fără limite.

2. a diviniza; a venera.


Rezultate secundare (Adora):

Adorabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adorable, lat. adorabilis)

1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.


Adoral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoral; cf. lat. ad „lângă” + os, oris „gură”)

1. (zool.) care se află lângă gură.


Adorant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Adorant)

1. om care se roagă unei divinităţi, în arta cultă.


Adoraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoration, lat. adoratio)

1. iubire, admiraţie nemărginită.

2. divinizare, veneraţie.


Adorator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adorateur, lat. adorator)

1. cel care adoră pe cineva sau ceva.


Aboral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat faţă de gură.

2. care este plasat pe partea opusă gurii.

3. (antonim) adoral.


Adorabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adorable, lat. adorabilis)

1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.


Adorator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adorateur, lat. adorator)

1. cel care adoră pe cineva sau ceva.


Amorez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. amoureux)

1. iubit(ă).

2. (fam.) adorator, îndrăgostit.

3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.


Angelolatrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angélolâtrie)

1. erezie care constă în adorarea îngerilor.


Antropolatrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropolâtrie)

1. adoraţie a omului deificat.

2. cult al lui Dumnezeu conceput în formă omenească.