Dictionar

Aferent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afférent, lat. afferens)

1. în legătură cu ceva.

2. care se cuvine, revine cuiva.

3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.


Aferenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.


Aferentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la cei centrali.


Branşament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. branchement)

1. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricităţii şi instalaţia aferentă a unei construcţii; ambranşament.


Caravană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caravane, /3/engl. caravan)

1. convoi de călători care străbate deşertul (pe cămile).

2. ansamblu de turişti şi vehicule rutiere care se deplasează în grup pe acelaşi itinerar.

3. grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează acelaşi itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.).

4. rulotă de turism.


Controler

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kontroller, engl. controller)

1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice.

2. (inform.) circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a unui echipament periferic.


Deaferenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déafférenter)

1. a secţiona rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente.


Deutoneuron

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. deutoneurone)

1. (biol.) al doilea neuron din cadrul unui lanţ neuronal; primul neuron de releu pe o cale aferentă.


Extrapiramidal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extrapyramidal)

1. sistem ~ = ansamblu de fibre aferente şi deferente în regiunile subcorticale şi subtalamice care servesc motricităţii involuntare şi tonusului muscular; sindrom ~ = ansamblu de tulburări ale sistemului piramidal.