Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)
1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. all’ertezza)
1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. félinité)
1. caracter felin, ansamblu de comportamente caracteristice ale pisicii.
2. (literar) care are flexibilitatea, grația și viclenia unei pisici.
3. suplețe, agerime, grație (în mișcări).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perspicacité, lat. perspicacitas)
1. calitatea de a fi perspicace; agerime (a minţii), isteţime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ramollir)
1. a-şi pierde (din cauza bătrâneţii) vioiciunea mişcărilor, agerimea minţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sagacité, lat. sagacitas)
1. perspicacitate, agerime a minţii.