Dictionar

Rezultate principale (Agitaţie):

Agitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)

1. mişcare prelungită; clătinare.

2. stare de nelinişte, de tulburare, de enervare.

3. tumult, zarvă, răscoală.


Rezultate secundare (Agitaţie):

Agitatoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agitatorisch)

1. care are caracter de agitație.

2. care servește sau se referă la agitație.

3. care aparține agitației sau agitatorului.


Animaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animation, lat. animatio)

1. mişcare continuă şi zgomotoasă (de fiinţe, de vehicule); însufleţire, agitaţie.

2. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate.


Bazedovism

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. basedowisme)

1. criză acută, în timpul bolii bazedov, după o tiroidectomie, caracterizată prin creşterea stării de anxietate, agitaţie, tahicardie etc.


Browniană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brownien)

1. mişcare = mişcare continuă a particulelor microscopice, în suspensie într-un lichid, datorită agitaţiei moleculare.


Carfologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carphologie)

1. (med.) agitație a degetelor unui bolnav care pare vrea pipăie obiecte mici; mișcare pe care unii pacienți o fac de parcă ar vrea ridice fulgi, paie et cetera; simptom de febră ataxică.


Ebuliţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ébullition, lat. ebullitio)

1. fierbere.

2. (fig.) agitaţie, efervescenţă.