Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)
1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre oraşe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părţile componente ale unui material.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomérant)
1. adj. care aglomerează.
2. s.m. substanță care leagă între ele particulele unor materiale oarecare (v. liant).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglomera)
1. acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei.
2. (concr.) grup compact (și numeros).
3. îngrămădire.
4. (d. un loc) suprapopulare.
5. unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant.
6. încărcare a programului de muncă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglomérat)
1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obţinut prin aglomerarea minereurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomération)
1. îmbulzeală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomérateur)
1. instalaţie pentru aglomerarea minereurilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + aglomera)
1. tr., refl. (despre un loc, un spaţiu) a (se) elibera de aglomeraţia de oameni, de vehicule etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accrétion)
1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglomérat)
1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obţinut prin aglomerarea minereurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomérateur)
1. instalaţie pentru aglomerarea minereurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglutina)
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor şi a altor celule.
4. (lingv.) alipire şi a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. enrochement)
1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundaţii, diguri, baraje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphaltènes)
1. constituenţi ai asfalturilor din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat.