Dictionar

agonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
2. (fig.) decădere, declin.
 

agonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.
2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.
 

agoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agoniser, lat. agonisari)

1. a fi în agonie.
2. (fig.) a fi în declin.
 

agonizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agonisant)

1. care este în agonie; care agonizează; muribund.
 

autoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoscopie)

1. observație asupra propriei persoane.
2. simptom al unor boli, prin halucinație al cărei obiect este imaginea vizuală a propriului corp (în timpul agoniei, în clipa morții etc.).
 

muribund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. muribundus, fr. moribond)

1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit.
2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea.