OK
X
agonisire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. agonisi)
1.
acțiunea
de
a
agonisi.
2.
dobândire
(a
averii,
a
banilor)
prin
muncă;
agonisie,
agonisit.
3.
economisire.
economie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)
1.
totalitatea
ramurilor
muncii
sociale
existente
într-o
anumită
orânduire
socială,
determinate
de
stadiul
de
dezvoltare
a
forțelor
de
producție
și
a
relațiilor
de
producție.
2.
totalitatea
relațiilor
de
producție
care
constituie
cadrul
desfășurării
muncii
sociale.
3.
~
de
piață
=
formă
de
organizare
și
funcționare
a
economiei
în
care
oamenii
își
desfășoară
activitatea
în
mod
liber,
autonom
și
eficient.
4.
ramură,
sector
de
activitate
productivă.
5.
gospodărire.
6.
știința
care
se
ocupă
cu
studiul
economiei.
7.
~
politică
=
știință
socială
care
studiază
legile
producției
sociale,
ale
repartiției
și
schimbului
bunurilor
materiale,
specifice
diferitelor
orânduiri
sociale
în
succesiunea
lor
istorică.
8.
chibzuință,
cumpătare
(în
cheltuieli).
9.
(pl.)
rezervă
de
bani:
bani
agonisiți.
10.
alcătuire,
compoziție
a
planului
unei
lucrări,
a
tratării
unei
chestiuni
etc.
sclipui
Parte de vorbire:
I. vb. tr (reg.), II. tr. (înv.)
Etimologie: (I. nec.; II. sclip + -ui)
1.
I.
a
strânge
cu
greu,
puțin
câte
puțin
(din
cele
necesare);
a
face
rost,
a
agonisi,
a
procura.
2.
II.
(despre
o
construcție
sau
o
parte
a
ei)
a
bolti,
a
arcui.
sclipuială
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (sclipui + -eală)
1.
dobândire
(a
averii,
a
banilor)
prin
muncă;
agonisire.
2.
reducere
a
consumului
(sau
a
cheltuielilor);
economisire.
3.
(expr.)
cu
~
=
în
mod
chibzuit.
agonisire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. agonisi)
1.
acțiunea
de
a
agonisi.
2.
dobândire
(a
averii,
a
banilor)
prin
muncă;
agonisie,
agonisit.
3.
economisire.
economisire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. economisi)
1.
faptul
de
a
economisi.
2.
folosire
rațională
a
mijloacelor
bănești
sau
materiale;
economizare.
3.
reducere
a
consumului
(sau
a
cheltuielilor);
economizare.
4.
agonisire.
sclipuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. sclipui)
1.
(reg.)
faptul
de
a
sclipui;
agonisire,
economisire,
chivernisire.
2.
(înv.)
boltire,
arcuire
(în
construcții).
3.
lumină
puțin
intensă
(și
intermitentă),
ca
o
scânteie;
sclipire.