Dictionar

albastru închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT caeruleo-nigricans; niger tinctu
2. FR bleu-noirâtre
3. EN pelious
4. DE dunkelblau
5. RU синевaто-чёрный
6. HU sötétkék
 

albastru-cenușiu; albastru-verzui

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT caesius
2. FR bleu-grisâtre clair; bleu-verdâtre; bleu cendré
3. EN caesious; cesious; blue-grey
4. DE graublau; lavendelblau; bläulichgrau; blaugrün
5. RU rеср-rолубой; сизый
6. HU szürkéskék, zöldeskék
 

albastru; ceruleu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT caeruleus
2. FR bleu; cérulé; bleu de ciel
3. EN blue; sky-blue; heavenlyblue
4. DE blau; himmelblau
5. RU синий; rолубой
6. HU kék, égszínkék
 

albăstrui

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT caerulans; caeurulescens; subcaeruleus; tinctu caeruleo
2. FR bleuâtre; bleuissant
3. EN bluish
4. DE bläulich; blau verfärbt; blau anlaufend
5. RU rолубовaтый; синевaтый
6. HU kékes, kékellő
 

albăstrui-verde; verde marin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT thalassinus; thalassius
2. FR bleu marin; bleuâtre vert
3. EN sea-green; bluish-green
4. DE meergrün; meerblau; meerartig
5. RU морскосиний; синевaто-зелёный
6. HU kékeszöld, tengerkék
 

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
 

alcion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. alcyon)

1. pescăruș albastru.
2. pasăre marină legendară.
3. animal marin care formează colonii de mici polipi.
 

altostratus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altostratus)

1. formație de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenușie sau albăstruie.
 

anaglifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaglyphe)

1. sculptură în (baso)relief.
2. procedeu stereoscopic prin care se obțin imagini în relief.
3. desen al unui corp geometric în două culori (roșu și albastru) care, cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief.
 

antocian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthocyane)

1. pigment roșu, albastru, liliachiu sau verde, din frunze, petale și fructe.
 

azur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azur)

1. s. n. 1.. albastrul cerului.
2. culoarea albastru-deschis.
3. adj. ca azurul.