Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. albescence)
1. stare a ceea ce este alb; culoare albă (strălucitoare); albiciune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. albescent)
1. a cărui culoare este apropiată de alb.
2. care devine alb, care prezintă albescenţă.