OK
X
agradare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. aggradation)
1.
înălțare
a
albiei
unui
râu
prin
aluviuni;
ridicare
a
suprafeței
reliefului
prin
depuneri
de
materiale.
canal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)
1.
albie
artificială
(râu,
fluviu)
destinată
navigației,
irigării
unei
regiuni
etc.
2.
braț
de
mare
între
două
țărmuri
apropiate.
3.
arteră
de
circulație
pe
apă.
4.
conductă
prin
care
se
transportă
apă
sau
alte
lichide.
5.
formație
anatomică
tubulară.
6.
~
rahidian
=
canalul
din
vertebre
care
conține
măduva
spinării.
7.
(bot.)
cavitate
cilindrică
drept
conduct
sau
receptacul.
8.
mijloc
de
transmisiune
unilaterală
a
programelor
sonore
sau
vizuale
destinate
difuzării
publice
(în
televiziune).
9.
cale
de
acces
a
informațiilor
într-un
sistem
electronic
de
calcul.
canaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. canaliser)
1.
a
îndrepta
apele
unui
râu
pe
o
albie
artificială.
2.
(fig.)
a
dirija
ceva
într-un
anumit
sens,
scop.
3.
a
înzestra
(un
oraș,
o
construcție
etc.)
cu
canale
de
scurgere.
4.
a
deschide
un
vas
anatomic
obstruat.
colmataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. colmatage)
1.
acțiunea
de
a
colmata
și
rezultatul
ei;
faptul
de
a
obtura,
de
a
a
astupa
ceva;
colmatare.
2.
fenomenul
prin
care
un
sistem
poros
sau
de
filtrare
se
blochează,
se
înfundă
etc.
împiedicând
trecerea
fluidului
care
l-ar
putea
traversa.
3.
fenomen
constând
în
ridicarea
treptată
a
fundului
unui
bazin,
a
unei
porțiuni
dintr-o
albie
etc.
prin
intermediul
unor
terenuri
purtate
și
depuse
de
ape.
4.
obturare
totală
sau
parțială,
cu
depuneri
sau
diverse
materiale,
a
unui
orificiu.
5.
(antonime)
decolmatare,
decolmataj,
decolmatat.
colmatare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (colmata)
1.
acțiunea
de
a
colmata;
colmataj.
2.
umplerea
naturală
a
unui
bazin
oceanic,
marin
sau
lacustru,
ori
a
albiei
unui
râu
prin
aluvionare.
3.
lucrare
de
îmbunătățiri
funciare
prin
depunerea
dirijată
a
materialului
solid
purtat
în
suspensie
de
apele
curgătoare,
în
scopul
ridicării
nivelului
terenurilor
joase,
inundabile.
4.
umplere
a
porilor
solului
cu
material
solid
transportat
pe
cale
mecanică,
în
scopul
micșorării
porozității.
deborda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déborder)
1.
intr.
a
ieși
din
albie,
a
se
revărsa;
a
trece
peste
marginile
unui
vas
prea
plin.
2.
intr.,
tr.
a
vomita.