Dictionar

Rezultate secundare (Albire):

Albirea şi înroşirea spicelor de grâu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Fusarium ssp.

2. FR fusariose du blé; maladie enivrante du blé

3. EN head blight of wheat; brown foot rot and ear blight of wheat; scab of wheat

4. DE Weizenschorf; Weizenfusariose; Taumelkrankheit des Weizens

5. RU фузaриоз пшеницы; rибберелёз пшеницы

6. HU búza toxikus fuzariózisa (halász fuzárium)


înălbire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înălbi)

1. acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit.

2. albinism, depigmentare, etiolare.

3. (bot.) albirea sau panaşarea patologică a unor organe din cauza lipsei, a insuficienţei sau a alterării clorofilei.

4. (hort.) creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală.


Apretură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Appretur)

1. operaţiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.

2. secţie, instalaţie unde se fac asemenea operaţii.


Caniţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. canitie, lat. canities)

1. albirea generalizată sau parțială, congenitală sau dobândită, a sistemului pilos; încărunţire a părului.


Holendru

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Holländer)

1. element de legătură a două conducte, constând dintr-o piesă tubulară şi una sau două piuliţe; racord olandez.

2. maşină folosită la decorticare.

3. nume dat unor instalaţii de rafinare, de înălbire etc. mai ales din industria hârtiei.


Perborat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perborate)

1. produs prin adiţionarea de hidrogen superoxidat unui borat, folosit la substanţele de spălare şi de albire, precum şi în pasta de dinţi.


înălbire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înălbi)

1. acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit.

2. albinism, depigmentare, etiolare.

3. (bot.) albirea sau panaşarea patologică a unor organe din cauza lipsei, a insuficienţei sau a alterării clorofilei.

4. (hort.) creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală.


Oxigenare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. oxigena)

1. acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei.

2. decolorare a părului prin tratare cu apă oxigenată; albire a textilelor prin tratare cu apă oxigenată.

3. (chimie) combinare cu oxigenul.

4. (med.) transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul inspirat; hematoză.

5. (var.) (ieșit din uz) ossigenare.