Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcoolique)
3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; beţiv.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)
1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alcoométrie)
1. determinarea gradului de concentraţie a unei soluţii alcoolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolomanie)
1. dependenţă faţă de băuturile alcoolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisidine)
1. esenţă aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apozymase)
1. component proteic termolabil al zimazei, enzimă care produce fermentaţia alcoolică.