Rezultate secundare (Alerga):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alerga + [ă]reț)
1. care iubește să alerge; care aleargă mult.
2. (depr.) care își pierde vremea colindând fără un scop precis.
Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (alerg + -ău)
1. persoană care aleargă; alergător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acarinatus)
1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aptéryx)
1. (zool.) pasăre alergătoare din Noua Zeelandă, din subclasa ratitelor, numită în mod obișnuit kiwi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athlétisme)
1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică uşoară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biathlon, rus. biatlon)
1. concurs atletic combinat din două probe; probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanţă de 20 km şi trageri cu arma la ţintă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blatidés)
1. familie de insecte ortoptere alergătoare, cu corpul turtit, antene lungi şi protorace mult lăţit, ca un disc ce acoperă capul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. bull-finch)
1. obstacol la alergările de cai, format dintr-un taluz de pământ sau zid cu nuiele deasupra.