OK
X
alimentat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alimenta)
1.
(despre
ființe)
care
a
primit
de
mâncare;
hrănit.
2.
(industrie)
care
este
aprovizionat
cu
produsele
necesare
pentru
o
bună
funcționare.
alimentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alimentation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
alimenta
și
rezultatul
ei;
alimentare.
2.
(despre
ființe)
acțiune
de
asigurare
a
elementelor
necesare
creșterii,
conservării;
hrănire.
3.
(prin
analogie)
acțiunea
de
a
furniza
ceva
(unei
fabrici,
unei
mașini
etc.)
necesar
pentru
funcționare;
alimentat.
4.
ceea
ce
alimentează;
hrană,
nutriment.
5.
~
publică
=
rețea
de
întreprinderi
comerciale
pentru
servirea
populației
cu
produse
alimentare.
alimentator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alimentateur)
1.
adj.
care
alimentează.
2.
s.
n.
dispozitiv
pentru
alimentarea
unei
mașini
cu
combustibil,
cu
materie
primă
de
prelucrat.
ablactație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1.
trecere
treptată
și
progresivă
de
la
alimentația
exclusiv
lactată
a
sugarului
la
o
alimentație
diversificată;
ablactare.
2.
încetare
a
secreției
de
lapte
matern.
aeroplan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aéroplane)
1.
aparat
de
locomoție
aeriană
mai
greu
decât
aerul,
alimentat
de
un
motor
și
susținut
de
aripi;
avion.
2.
(fam.)
a
se
face
~
=
a
pleca
repede
pentru
a
executa
un
ordin.
alimentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alimentation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
alimenta
și
rezultatul
ei;
alimentare.
2.
(despre
ființe)
acțiune
de
asigurare
a
elementelor
necesare
creșterii,
conservării;
hrănire.
3.
(prin
analogie)
acțiunea
de
a
furniza
ceva
(unei
fabrici,
unei
mașini
etc.)
necesar
pentru
funcționare;
alimentat.
4.
ceea
ce
alimentează;
hrană,
nutriment.
5.
~
publică
=
rețea
de
întreprinderi
comerciale
pentru
servirea
populației
cu
produse
alimentare.
ariboflavinoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ariboflavinose)
1.
(med.)
tulburare
de
alimentație
caracterizată
printr-o
carență
de
riboflavină.
autoservire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)
1.
mod
de
servire
în
magazine,
localuri
de
alimentație
publică,
prin
care
clienții
se
servesc
singuri.
avitaminoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avitaminose)
1.
afecțiune
cauzată
de
lipsa
vitaminelor
în
alimentație.