Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. porte-greffe)
1. plantă pe care se grefează altoiul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clémentine)
1. varietate de mandarină altoită cu portocală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. conubium „căsătorie”)
1. (livr.) uniune de două persoane, de obicei, care creează o legătură de familie și atrage după sine drepturi și responsabilități legale, sociale și/sau religioase; căsătorie.
2. (bot.) introducere a vlăstarului unei plante într-o altă plantă, de obicei de specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi; altoire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doucin)
1. varietate de măr sălbatic, cu frunze lungi şi fructe mici, folosit în pepiniere ca portaltoi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épibionte)
1. organism care trăieşte pe suprafaţa altor organisme.
2. altoi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. franc)
1. portaltoi din sămânţa soiurilor cultivate din aceeaşi specie cu altoiul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. mentor, germ. Mentor)
1. preceptor, educator; îndrumător.
2. plantă pe care se altoieşte o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia.