alură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allure)

1. mod de deplasare a unui animal, vehicul.
2. fel de a merge; ținută, aspect; înfățișare.
3. fel de a acționa, de a se purta; ritm în care se desfășoară o întrecere sportivă.
4. poziția vântului față de o navă.
5. unghiul format de drumul urmat de o navă față de direcția vântului.

voalură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voilure)

1. ansamblul velelor unei nave.
2. curbura suprafeței unei parașute deschise; pânza parașutei.

larga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. larguer, it. largare)

1. a desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului.
2. a îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi.
3. a desfășura larg vela sau voalura parașutei.

pasaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)

1. spațiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o stradă în alta.
2. încrucișare a unui drum cu o cale ferată, a două drumuri sau a două căi ferate.
3. trecere fără oprire a unui tren printr-o stație de cale ferată.
4. (geogr.) trecătoare, pas.
5. fragment (mai lung) citat dintr-o altă lucrare.
6. frază melodică a unei compoziții.
7. migrațiune periodică a păsărilor.
8. (echit.) alură a calului constând într-un trap scurt, mai cadențat și mai elevat.
9. spațiu al manejului în care se execută acest mers.

suspantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suspente)

1. fiecare dintre coardele care leagă voalura unei parașute sau nacela unui balon.
2. (mar.) cablu, parâmă care susține o vergă pe la mijloc; susmantă.

ustilaginală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ustilaginale)

1. (bot.) ciupercă care parazitează plantele superioare, provocând boala numită mălură.