Dictionar

Rezultate secundare (Aluzi):

Aluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allusion, lat. allusio)

1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.

2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face se înţeleagă altceva.


Aluziona

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (cf. fr. allusionner)

1. a scrie sau a vorbi sistematic prin aluzii.

2. a face aluzie la cineva sau la ceva.


Aluziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allusif)

1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.

2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.


Aluzivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aluziv + -itate)

1. caracter aluziv; calitatea de a fi aluziv.


Alegoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.

2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.


Aluziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allusif)

1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.

2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.


Aluzivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aluziv + -itate)

1. caracter aluziv; calitatea de a fi aluziv.


Apropo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. à-propos)

1. adj. (fam.) ce voiam spun! fiindcă a venit vorba!Is. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva.


Argotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. argotique)

1. care aparține argoului; referitor la argou.

2. tipic unui mod aluziv, trivial sau familiar de a vorbi.


Beoţian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)

1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.

2. I. (înv.) greoi la minte.

3. (persoană) din Beoția.

4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).