Rezultate secundare (Aluzi):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allusion, lat. allusio)
1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situaţie etc., fără a se exprima direct.
2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenţia de a face să se înţeleagă altceva.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (cf. fr. allusionner)
1. a scrie sau a vorbi sistematic prin aluzii.
2. a face aluzie la cineva sau la ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allusif)
1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.
2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aluziv + -itate)
1. caracter aluziv; calitatea de a fi aluziv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allégorique, lat. allegoricus)
1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.
2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allusif)
1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.
2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aluziv + -itate)
1. caracter aluziv; calitatea de a fi aluziv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. à-propos)
1. adj. (fam.) ce voiam să spun! fiindcă a venit vorba!Is. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. argotique)
1. care aparține argoului; referitor la argou.
2. tipic unui mod aluziv, trivial sau familiar de a vorbi.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)
1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).