Rezultate principale (Amabilitate):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)
1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.
Rezultate secundare (Amabilitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflammabilité)
1. calitatea a ceea ce este inflamabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aménité, lat. amoenitas)
1. atitudine binevoitoare; amabilitate, politeţe.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)
1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complaisance)
1. serviabilitate, amabilitate; curtoazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compliment)
1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.
3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)
1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.
2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coulant)
1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.