Dictionar

Rezultate principale (Amabilitate):

Amabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)

1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.

2. firea unei persoane vrednice de iubit.

3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.

4. (antonime) grosolănie, răutate.


Rezultate secundare (Amabilitate):

Inflamabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflammabilité)

1. calitatea a ceea ce este inflamabil.


Amenitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aménité, lat. amoenitas)

1. atitudine binevoitoare; amabilitate, politeţe.


Atenţie

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.

2. interes, preocupare, grijă.

3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.

4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.

5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.

6. interj. fii atent! bagă de seamă!


Complezenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complaisance)

1. serviabilitate, amabilitate; curtoazie.


Compliment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compliment)

1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.

2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.

3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverenţă.


Condescendenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)

1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.

2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.


Culant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coulant)

1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.

2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.

3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.

4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.