Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)
1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (radioamator + -ism)
1. practicare a radiocomunicaţiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică şi stabilesc legături între radiostaţii proprii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dilettantisme)
1. atitudine, manifestare de diletant; amatorism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. professionalisme, professionnalisme)
2. cuvânt cu caracter tehnic folosit într-o anumită profesiune.
3. faptul de a practica profesional o activitate, obținând un venit din aceasta.
4. (anton.) amatorism, diletantism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radio-amateur)
1. cel care practică radioamatorismul.