Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ambiguus, fr. ambigu)
1. cu mai multe înţelesuri; echivoc, confuz, neclar.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE mehrdeutiger Name; strittiger Name
6. HU bizonytalan, kétértelmű, kétséges név
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambiguité, lat. ambiguitas)
1. însuşirea de a fi ambiguu; (concr.) cuvânt, expresie ambiguă; amfibolie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (ambiguu + -iza, cf. fr. ambiguïser)
1. a da un caracter ambiguu; a echivoca.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibolique)
1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.
2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibologique)
1. care include o amfibologie, un dublu sens; ambiguu; obscur.
2. (antonime) inechivoc, neechivoc, univoc.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. équivoque, lat. aequivocus)
1. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz.
2. cu două sau mai multe înţelesuri.
3. (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect.
4. s.n. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan.
5. ambiguitate.
6. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT certus; inambiguus
2. FR sûr; certain; sans ambiguïté; indubitable
3. EN unambiguous; setted; definite; sure; well definited
4. DE eindeutig; bestimmt; sicher; fest
5. RU однознaчный; определенный
6. HU biztos; tiszta, átlátszó; egyértelmű; megbízható