Rezultate secundare (Amorf):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amorphe, gr. amorphos)
1. (despre substanţe solide) care nu are formă cristalizată proprie.
3. (fig.) nediferenţiat; inform.
4. (fam.) indiferent, nepăsător, apatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorphie)
1. lipsă de formă, de înfăţişare precisă.
2. lipsă totală de ordine în aranjarea spaţială a atomilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorphisme)
1. stare a organismelor care, prin degenerescenţă, şi-au pierdut forma specifică.
2. lipsă de orientare a complexelor macromoleculare.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. amorphos „fără formă”)
1. „lipsit de formă, nediferențiat”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorphognosie)
1. agnozie (parţială); imposibilitate de a recunoaşte tactil forma obiectelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amétabole)
1. (despre insecte) care nu prezintă metamorfoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibole)
1. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicaţi de magneziu, fier, calciu, sodiu şi aluminiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibolite)
1. rocă metamorfică cu textură şistoasă, din amfiboli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amyloïdose)
1. boală gravă a metabolismului constând din depunerea în ţesutul conjunctiv a unei substanţe proteice amorfe asemănătoare cu amidonul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anamorphotique)
2. (despre un dispozitiv optic) care permite modificarea distanţei focale a unui obiectiv.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anamorphoser)
1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.