Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amputa)
1. acțiunea de a amputa; amputat, amputație.
2. tăiere pe cale chirurgicală (sau pierdere accidentală) a unui membru al corpului, a unui organ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amputation, lat. amputatio)
1. acțiunea de a amputa; amputare, amputat.
2. operație care constă în separarea unei părți sau a întregului membru de corp.
3. îndepărtarea chirurgicală a unui organ, a unui viscer sau a unui țesut.
4. malformație constând în lipsa sau dispariția unui organ util.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autotomie)
1. automutilare a unui animal care se simte în pericol.
2. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii).
3. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-i reface unele părți desprinse spontan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cinématisation)
1. procedeu de amputare chirurgicală a bonturilor, folosind contracţiile muşchilor ce se inserează pe partea amputată, pentru acţionarea ulterioară a unor proteze mecanice.