Dictionar

anacronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anachronique)

1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.
2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.
3. (antonim) modern.
 

anacroniza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (engl. anachronize)

1. a face, a deveni anacronic.
2. a da un caracter anacronic la.