Dictionar

Rezultate principale (Anarhie):

Anarhie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchie, gr. anarkhia)

1. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc.

2. indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.


Rezultate secundare (Anarhie):

Anarhic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anarchique)

1. referitor la anarhie; propriu anarhiei.


Anarhism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepţie, mişcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului şi formele lui de organizare, a ordinii şi disciplinei sociale în general.

2. stare de anarhie.


Haos

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. chaos)

1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.

2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.

3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.

4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.

5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.

6. (var.) (înv.) caos, chaos.