Rezultate principale (Anarhie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc.
2. indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.
Rezultate secundare (Anarhie):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anarchique)
1. referitor la anarhie; propriu anarhiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)
1. concepţie, mişcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului şi formele lui de organizare, a ordinii şi disciplinei sociale în general.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. chaos)
1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.
2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.
3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.
4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.
5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.